Alegerea unui presedinte proeuropean la Belgrad in ajunul ruperii provinciei Kosovo de Serbia linisteste Occidentul, dar greul abia vine. In aceste zile, centrul atentiei mondiale se afla in Kosovo, provincie din sudul Serbiei unde populatia majoritara albaneza urmeaza sa-si faca un pretios cadou: independenta. Proclamatia survine la scurt timp dupa o campanie electorala foarte dinamica sustinuta de actualul presedinte Boris Tadici, considerat un moderat prooccidental, si de Tomislav Nikolici, un ultranationalist care promisese chiar aducerea unor unitati ale armatei ruse in Serbia. Ambii candidati au pledat impotriva independentei Kosovo, desi este evident ca, avind sustinerea marilor puteri mondiale, albanezii oricum vor rupe provincia de Serbia. Opozitia tarilor din regiune - Romania, Bulgaria, Grecia, Slovacia, Cipru, dar si a Spaniei, motivate de orientarea religioasa comuna (ortodoxa) sau de perspective asemanatoare pentru minoritatile nationale de pe teritoriile lor - este neglijabila in comparatie cu avertizarile care se fac auzite de la Kremlin. Rusii invoca tratatele internationale incheiate dupa cel de-al doilea razboi mondial, cele privind inviolabilitatea frontierelor, in vreme ce statele vest-europene si SUA pun accent pe autodeterminare. Cum Federatia Rusa este un amalgam de etnii, concentrate mai ales la granitele de sud - teritorii unde se afla insemnate resurse petroliere, temerile sale sint de inteles. Romanii au avut si un exemplu din tabara sustinatorilor independentei Kosovo. Nicolas Sarkozy a sustinut deunazi la Bucuresti cauza albanezilor kosovari, desi francezii ar avea si ei un motiv sa se opuna: cei 275.000 de locuitori ai Corsicai - insula pozitionata strategic in nordul Mediteranei - nu agreeaza administratia de la Paris, in ciuda inlesnirilor fiscale care le-au fost acordate. In ceea ce ne priveste, Romania se afla, geografic, intre Serb