Tocmai pierderea identitatii in viata reala si agresiva pe care omul o resimte acut (el simte ca se pierde in "masa", structura lui se dilueaza, principalele lui coordonate ca individ reprezentativ al speciei dispar) il fac pe acesta sa se refugieze intr-o viata virtuala si sa isi initieze un program de alienare. Asa se produce o metamorfozare treptata a naturii umane, in numele unei iluzii care duce spre dizolvare si confuzie, se proiecteaza un drum in numele unui nou stadiu evolutiv, catre o propusa societate de humanoizi, cunoscuta din cartile si filmele S.F. Numai ca, de data aceasta, avem de-a face cu o viziune care nu mai construieste o fictiune, ci o realitate.
Lucrarile artistului plastic Sergiu Grapa reprezinta o incursiune in viitorul omenirii - asa cum il prefigureaza noile teorii - dominat de un computer. Ele exprima, intr-un fel sau altul, mutilarea fiintei sau au la baza ideea de infirmitate corporala si sufleteasca. Lucrarile lui sint un strigat nostalgic dupa o identitate pierduta, uitata, de nerecunoscut pentru atit de anuntatul individ "postuman", ce urmeaza sa se instaleze in noua era, definitiva, cea a cyberspatialitatii.
Astfel, omul mecanic al inceputului de secol 20 (care ne mai trezeste zimbetul si amintirea unui Chaplin captiv intre roti si butoane) va fi substituit cu succes de omul-postuman, a carui inteligenta artificiala superioara (conform teoriei transumaniste lui Hans Moravec) va depasi cu mult inteligenta omeneasca, chiar inainte de 2050.
Azi, cind deja iti poti propune o identitate virtuala, iti poti construi o (falsa) viata "optima" pe Internet, in care, pas cu pas, o replica "inchipuita" a ta traieste in locul tau (reusind sa suprime tot cimpul de frustrari si neimpliniri dintr-o viata adevarata), ne putem inchipui usor o societate de roboti inteligenti, intr-o apropiata lume a viitorului. Prin meta