La ora cind scriem aceste rinduri, marti noapte, inainte de plecarea revistei noastre la tipar, situatia de la CNSAS nu este clarificata. Avem o institutie decapitata, o institutie care agonizeaza, a carei „victorie“ temporara a fost sa nu traga obloanele. Curtea Constitutionala a transformat raspunsul dat sesizarii avocatului Sergiu Andon intr-o arma de distrugere: intreaga lege dupa care functioneata CNSAS este neconstitutionala. Consecinta insemna dizolvarea Colegiului, concedierea angajatilor si parasirea sediului. Termen-ultimatum: 45 de zile. Arhiva fostei Securitati, pentru care s-au facut si se fac serioase eforturi de recuperare, ar fi devenit a nimanui.

In fata acestei situatii imposibile, de supravietuire la limita inecului, „de viata si de moarte“, Guvernul a facut singurul gest care putea sa apara intr-un interval atit de scurt. A pregatit o Ordonanta de Urgenta care reinfiinteaza CNSAS. Reinfiintarea nu inseamna ca-si pastreaza si atributele de pina acum. CNSAS este tinut in viata cu aparate artificiale, dar comportamentul sau, la acest moment, este de „leguma“. Putea Guvernul sa faca mai mult? Avea timpul necesar si era in legalitate daca prevedea institutia si cu citeva atribute care sa duca mai departe deconspirarea Securitatii? Dupa ce ne-am revoltat, am iesit in strada si am spus in gura mare: Curtea Constitutionala actioneaza abuziv, ajungem la Guvern caruia ii atribuim comportamente inadecvate situatiei? Dar ce face oare presedintele Basescu, peripatetizeata prin gradina de la Cotroceni, in cautare de melci-codobelci, iesiti dupa ploaie? Ce se poate face mai departe? – aceasta este marea intrebare a acestor zile. Asa cum explica Marius Oprea in interviul pe care il puteti citi in acest numar al revistei, e nevoie de o noua lege de functionare a CNSAS. Asa incit CNSAS sa poata spune, dupa o verificare minutioasa, daca omul politic ca