„Tot ce conteaza in viata sint aparentele“ este mesajul cu iz filozofic care ne intimpina pe www.ublog.ro. Si, intr-adevar, tot ce conteaza pe blogul lui Jean Lorin Sterian sint aparentele. Literatura pe care o scrie on-line este o aparenta. Eul din autobiografia intitulata me, myself and I si ideologia anticonsumerista declarata sint o aparenta. Piata Dorobanti este descrisa ca un magazin on-line, cu fructele si legumele care par lucrate in Photoshop, ca un „muzeu al fitelor“. Ce sa mai vorbim despre forma, care este prin excelenta o aparenta, menita sa iluzioneze atunci cind imaginile sint inselatoare si cind colajele ies din dimensiunile obisnuitului prin incadrarea defectuoasa in „pagina“. Stingaciile scriitorului, formulele scapate de sub control sint si ele o aparenta.
Aceasta este impresia generala cu care te alegi daca „rasfoiesti“ blogul lui Jean Lorin Sterian. Ai, in primul rind, o ciudata senzatie ca aparentele sint bune, dar si ca nu e suficient sa-i citesti blogul de la cap la coada (sau, mai degraba, de la sfirsit la inceput, dupa logica invers cronologica de afisare a insemnarilor) ca sa te convingi ca ceea ce face autorul este literatura. Ajungi atunci la dorinta de a-i citi cartile, asta in cazul in care nu esti cu totul convins ca inclusiv cartile sale literare sint aparente. in al doilea rind, intri intr-o atmosfera de lene existentiala, autorul inducindu-ti o stare de inutilitate si o moleseala senzoriala, in acelasi timp in care te trezeste din lenevie cu cite un bobirnac usor malitios de autoironie. Sint la mijloc contradictii placute care reusesc sa tina cititorul aproape.
Cum ajungi insa sa traiesti astfel de stari de lectura cind scriitorul are o reputatie „glossy“, „cool“, „trendy“ sau, mai simplu spus, mondena, mai ales dupa aparitia romanului Lorgean? Mai intii, plecind de la identitatile auctoriale pe care le descoperi
