In numărul 51-52/ 2007 al României literare, cunoscutul autor de mărunţişuri literare, Mircea Coloşenco, a publicat un articol intitulat Debutul absolut al lui Ion Barbu, în care acest vajnic culturnic al literaturii române face câteva referiri absolut gratuite la persoana mea, acuzându-mă, exact de ceea ce suferă domnia sa mai mult, adică de "balcanism" şi "moravuri balcanice", când de-a dreptul de "furtişag". Înainte de a medita dacă să-l chem sau nu în faţa justiţiei pe acest amnezic individ, care se burzuluieşte fără motiv, semn că memoria sa îi joacă feste, mă simt dator să dau opiniei publice câteva necesare explicaţii.
L-am cunoscut pe insul în cauză cu mulţi ani în urmă la Aiud, unde în fiecare zi de 27 noiembrie a anului, Centrul de cultură "Liviu Rebreanu" organiza un simpozion comemorativ. Sufletul acestor întâlniri era dl Nicolae Gheran, editorul şi exegetul recunoscut al scriitorului, care venea de obicei însoţit de o suită de amici rebrenologi mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Din această echipă a făcut parte trei ani la rând şi numitul Mircea Coloşenco, intervenţiile sale în chestiuni legate de valorificarea operei marelui prozator transilvănean fiind mai de fiecare dată nule. Aşa se şi explică de ce dl N. Gheran a renunţat ulterior să-l mai invite. La ultima noastră întâlnire de acolo, cea din noiembrie 2001, i-am reproşat editorului improvizat al lui Ion Barbu (ediţia sa, aşa cum afirmă şi dânsul, apăruse în 2000) o serie de scăpări, inadvertenţe, fuşereli (cele mai multe se refereau la preluarea unor poezii ocazionale din ediţia de corespondenţă realizată de Nicolae Scurtu, fără să menţioneze varianta de acolo sau fără să dea explicaţiile trebuitoare privitor la acestea. În discuţie a venit vorba, desigur, şi despre debutul poetului şi alte informaţii restante, despre care ediţia sa ne rămăsese datoare. O parte din aceste observaţii le-
