Primul Forum al Aliantei Civilizatiilor, o initiativa conceputa a fi un antidot la teza ca lumea e condamnata la o "ciocnire a civilizatiilor", s-a intrunit recent la Madrid si a reusit sa demonstreze ca exista mai mult decat un sambure de adevar in ideea lui Robert Kagan ca americanii sunt de pe Marte, iar europenii de pe Venus. Din 11 septembrie 2001, Statele Unite s-au angajat intr-o cruciada impotriva fortelor raului in lumea musulmana. In schimb, atentatele din 11 martie 2004 din Spania, in urma carora 200 de oameni si-au pierdut viata, au declansat o "anti-cruciada" care incearca sa dezamorseze extremismul prin construirea de punti de intelegere si reconciliere cu Islamul.
Sustinut de Spania si Turcia, proiectul Aliantei Civilizatiilor nu e lipsit de calcule politice. Pe spanioli ii ajuta sa justifice retragerea subita din Irak in 2004. Pentru turci este una dintre armele utilizate in lupta lor de admitere in Uniunea Europeana, ca tara ce reprezinta puntea vitala dintre Islam si Occident.
Alianta Civilizatiilor, un concept larg si intrucatva confuz, incearca sa vindece ranile conflictului dintre Islam si Occident prin educatie, prin politici viabile de integrare, dar si printr-un dialog cu mass-media bazat pe o informatie mai solida. Dar problema Aliantei este ca marii actori globali au o atitudine profund sceptica fata de ea – SUA, Rusia si chiar si UE nu s-au aratat entuziasmate de proiect.
Chiar daca e oarecum vaga, Alianta Civilizatiilor nu poate face mai mult rau decat razboiul impotriva extremismului islamist. Nici una dintre problemele lumii musulmane, nici unul dintre conflictele acesteia cu Occidentul nu sunt susceptibile a fi rezolvate prin solutii militare. Iar Alianta nici nu este o propunere intr-atat de incoerenta, daca obiectivul ei este ca Occidentul sa abandoneze politica sa de aroganta si sa stabileasca o sfera de rea
