Pentru Marius Bodochi, problemele personale trebuie lăsate la poarta teatrului sau dincolo de ecran. Talentul actoricesc înseamnă să-i faci pe oameni să râdă, să plângă, să zâmbească, dar mai ales să nu îi laşi indiferenţi…
Pentru Marius Bodochi, problemele personale trebuie lăsate la poarta teatrului sau dincolo de ecran. Talentul actoricesc înseamnă să-i faci pe oameni să râdă, să plângă, să zâmbească, dar mai ales să nu îi laşi indiferenţi…
Jurnalul Naţional: Se întâmplă să improvizaţi pe marginea rolului din serialul tv, mai ridicaţi din... sprânceană?
Marius Bodochi: Bineînţeles, ar fi culmea să nu improvizez! Asta este esenţa meseriei noastre, improvizaţia. Fără improvizaţie eşti mort pentru că ţi se întâmplă în scenă tot felul de accidente: fie uiţi tu, fie uită ceilalţi, fie se întâmplă lucruri neprevăzute. Trebuie să le faci faţă improvizând, fără să-ţi trădezi personajul, situaţia scenică.
Jurnalul Naţional: În ce rol din carieră s-a regăsit cel mai bine Marius Bodochi?
Nu cred că un actor trebuie să se regăsească într-un rol, te poţi regăsi într-o varietate de roluri. Mă regăsesc ca actor în spectacole, în producţii de televiziune sau în filme de lung metraj care au ieşit bine, care s-au bucurat de aprecierea publicului şi a criticii. Nu-mi place să mă regăsesc într-un rol, asta ar însemna să devin comod şi să fiu acelaşi în toate rolurile.
Rolul văzut ca ideal
Jurnalul Naţional: La ce rol a visat Marius Bodochi şi a rămas doar un… vis?
N-am visat la nici un rol. Am cunoscut foarte mulţi actori care visau şi nu li s-a întâmplat. M-am gândit că nu trebuie să visez la nici un rol, ci să visez ca Dumnezeu să-mi dea norocul ca pe fiecare rol oferit eu să încerc să-l privesc ca pe un rol ideal, la care aş visa. Poţi visa să joci Hamlet şi tu primeşti Regele sau Horaţiu, care sunt roluri