- Istoric - nr. 29 / 12 Februarie, 2008 Astazi, 12 februarie 2008, se implinesc 130 de ani de la victoria Armatei Romane in razboiul pentru independenta de stat a Romaniei, parte integranta a razboiului ruso-turc, 1877-1878, castigat de rusi, numai si numai cu ajutorul romanilor si, in mod deosebit, al soldatilor, despre care, la acea vreme s-a spus: "S-au luptat ca niste lei copiii Carpatilor! Impotriva intariturilor pagane, care aveau plumbi incinsi, ei si-au aruncat piepturile inflacarate. Au murit multi, dar au murit ca eroi, au murit jertfindu-se pentru o patrie adevarata, pentru dreptatea trecutului glorios al Romaniei". Dorobantilor romani "le revine onorul de capetenie", spunea generalul rus Meyendorf. Iar marele duce Nicolae arata: "Izbanda de la Rahova, Vidin si Belogradcik apartine intreaga armatelor romane". Multe s-au spus si s-au scris despre acest mare eveniment din istoria zbuciumata a Romaniei, obligata sa plateasca foarte scump pentru revenirea ei la ceea ce fost inaintea ocuparii romane (106 d. Hr.). Cea mai mare plata este UITAREA voita sau platita de straini, care vor sa ne fie iar stapani, dupa ce ne-am recastigat libertatea in decembrie 1989. Ei ne-au facut saracia si mai saraca. Saracie, care, in loc sa ne uneasca si sa ne aparam bunele traditii mostenite de la inaintasi, care au biruit in conditii mult mai grele, ne dezbina si mai mult. Noi, romanii ajunsi la putere, ne dam in cap, frate la frate, facand astfel loc strainilor sa ne ia avutul si sa ne rugam de ei sa ne dea firimiturile ce cad de la masa lor, sfidand adevarul istoric prin "uitare", sau prin minciuni bine regizate, precum cele prezentate zi de zi la unele emisiuni televizate, cu "formatori de opinie de inalta clasa", de talia doamnei DRAGOTESCU, care a afirmat, miercuri, 6 februarie, a.c.: "Eu nu vreau sa mor pentru tara, tara sa moara pentru mine!". Oare-s intamplatoare astfel