Structura de rezistenţă a răz­boi­nicilor din fotbal pare să fie destul de şubredă. După ce-şi umflă puţin muşchii, eşuează în postura de mici pârâcioşi.

Structura de rezistenţă a răz­boi­nicilor din fotbal pare să fie destul de şubredă. După ce-şi umflă puţin muşchii, eşuează în postura de mici pârâcioşi.

Spuneam, cu ceva vreme în ur­mă, că Borcea a refuzat să mai ani­me prin declaraţii ditirambice va­can­ţa competiţională. Suferinţele interne de la Dinamo l-au determinat să se ceară în rezervă şi bine a făcut. Bine pentru Dinamo, dar destul de neprie­tenos faţă de partenerul său tra­di­ţi­o­nal. Gigi Becali, rămas astfel fără adversarul cu care se antrenase în derbiuri mai mult vesele decât decisive, a trebuit să-şi caute un alt ad­ver­sar. Nu i-a fost greu. Iuliu Mu­re­şan a acceptat provocarea de bună voie şi nesilit de vreo criză apă­să­toa­re. Tururile şi retururile, mingiile aruncate în tribună şi în adversar, derapajele caraghioase au animat atmosfera. Asistenţa aştepta cu sufletul la gură verdictul finalului de meci, programat de pariori cam pe la reluarea campionatului. Dar n-a fost să fie aşa. În timp ce Becali era la serviciu, Iuliu Mureşan nu a mai returnat şi a cerut întreruperea partidei pe motiv de trezire la realitate. Şi-a adus brusc aminte că el este un ardelean sobru şi distinct care nu are ce căuta prin­tre păstorii fotbalului. Meciul s-a în­tre­rupt, comentatorii îşi văd în con­ti­nu­a­re de treabă. Unii susţin că domnul Mureşan s-a trezit cam târziu. Alţii îi mai acordă o şan­să, spunând că e bine şi mai târziu decât să piardă pe terenul de joc. În fine, o a treia categorie este re­pre­zen­tată de partizanii ideii că pre­şe­din­tele de la CFR nu s-a trezit târziu. S-a trezit tardiv de târziu.

Mă alătur ultimei opinii. Dom­nul Mureşan nu se poate prezenta ca victi­mă inocentă a atacurilor ve­nite dinspre Gigi Becali, de