Mai e o luna si jumatate pana la Summitul NATO de la Bucuresti, unul dintre cele mai importante si mai dificile din istoria Aliantei. In dezbatere sunt probleme grave, care pot influenta viitorul Europei si al lumii in chip fundamental. Divergentele dintre europeni si americani in privinta angajamentului in Afganistan risca, asa cum a avertizat secretarul american al Apararii, Robert Gates, sa distruga Alianta si, cu siguranta, Romania nu-si doreste ca, in loc sa gazduiasca un mars triumfal al NATO, sa prezideze asupra funeraliilor aliantei transatlantice. Asteapta apoi problema Kosovo, pe care nimeni – nici NATO, nici UE – nu stie cum s-o gestioneze. Iesirea Rusiei din tratatul privind fortele conventionale in Europa afecteaza serios securitatea Europei. Terorismul islamist, securitatea energetica, extinderea NATO in Balcani, situatiile din Ucraina si Georgia, apararea europeana, globalizarea NATO – lista dificultatilor geostrategice este descurajanta.
Sarcina Romaniei, ca gazda, este sa se asigure ca summitul este un succes, ceea ce inseamna ca, la sfarsit, cand se va trage linie vor exista mai multe acorduri decat dezacorduri. Asta necesita efort neobosit si imaginatie diplomatica bazate pe o viziune politica puternica si coerenta a Bucurestiului.
Or, ceea ce se intampla la noi in ultima vreme este departe de coerenta. Daca presupunem ca presa reflecta cu acuratete rezonabila preocuparile vietii politice, cred ca e interesant sa aflati ca, de vreo saptamana, intrebarea care macina viata publica romaneasca e daca vine sau nu Putin la Bucuresti. Marturisesc ca nu pricep de ce e asa important daca vine Putin. Jumatate din liderii omenirii vin la Bucuresti si noi n-avem ochi decat pentru Putin! La urma urmei, la ora summitului, prezidentialele din Rusia se vor fi incheiat de o luna, iar Putin nu va mai fi decat cel mult ceea ce americanii numesc "
