George Banu
Scena supravegheata. De la Shakespeare la Genet
Versiunea in limba romana: Delia Voicu
Editura Polirom, Iasi/ Editura Unitext, Bucuresti, 2007, 192 p.
Supravegherea. O practica de control veche de cind lumea, ajunsa la apogeu in regimurile totalitare ale secolului XX si metamorfozata apoi, discursiv, intr-un imperativ al securitatii sociale (si o adevarata molima planetara dupa atentatele din 2001). intr-un eseu aparut in franceza in 2006 si in romana anul trecut, criticul George Banu porneste de la o traire personala, revelatoare, de spectator, pentru a parcurge un segment considerabil al dramaturgiei si spectacologiei europene in „inventarierea“ feluritelor situatii si mecanisme de supraveghere scenica.
„Aceasta carte este marcata de o experienta si poarta amprenta unei descoperiri: scena este supravegheata. Din sala, dar, mai mult decit atit, chiar si din inima fictiunii, unde se regasesc dispozitive de supraveghere carora «veghetorul de noapte» (spectatorul, n.m.) se delecteaza sa le descopere mecanismele si sa le urmareasca efectele“, scrie autorul in „Preambulul“ cartii, in care descrie, de asemenea, situatia scenica, declansind meditatia asupra „privirii de control“ – un moment din Britannicus de Racine in care Nero conditioneaza comportamentul Iuniei, supraveghind intilnirea dintre aceasta si Britannicus in rind cu spectatorii.
Acestei revelatii i se adauga reminiscente ale propriului trecut, de cetatean al unei tari supuse controlului permanent – Banu considera aceasta carte ca fiind cea mai marcat autobiografica dintre cele pe care le-a scris: „Am fost marcat de supraveghere, in familie, in societate. Aceasta amintire a ramas in mine, putin secreta“, declara el intr-un interviu, iar volumul e strabatut constant de amintiri personale si de familie.
„Rama“ in interiorul careia isi asaz
