Ti-a fost frica in momentul cind a aparut romanul Versetele satanice la Polirom, in institutia unde lucrezi?

Nu mi-a fost frica! Nici nu cred ca ar trebui sa punem problema din momentul aparitiei, ci din momentul deciziei de publicare. Versetele satanice n-a aparut prin generatie spontanee. A fost o lunga perioada cind cartea aceasta a fost in lucru. Nici luarea deciziei, nici aparitia propriu-zisa a cartii n-a fost colorata de nici o unda de teama. A fost, mai degraba, sentimentul prezentei unui lucru mult asteptat si necesar.

Nu exista un risc publicind Versetele satanice?

Cred ca exista un risc publicind orice carte. Singura „crima“ in literatura este o carte proasta. in calitate de editor, pot sa ma ingrijorez din pricina calitatii cartilor care se scriu si apar.

Si totusi, la voi, la editura, au fost trimise niste e-mailuri. Mesajul era foarte clar: „Va omorim“.

La urma urmei, e un lucru la care ne asteptam. in afara acestor e-mailuri, n-a fost nimic concret. Aceste mesaje au avut ca scop intimidarea sau, mai degraba, o luare de pozitie din partea celor care, dintr-un motiv sau altul, detesta aceasta carte, uneori fara sa o fi citit. De cele mai multe ori fara sa o fi citit. Aceste mesaje nu mi se par un motiv de ingrijorare.

- Sa nu mai scrie?

Cum vede editorul si universitarul Anca Baicoianu, specializat in teoria literaturii, aparitia in limba romana a Versetelor satanice?

Editorul o vede cu o mare bucurie, pentru ca era un gol in cadrul Seriei de autor „Salman Rushdie“, un gol care trebuia umplut. Versetele satanice este printre cele mai bune carti ale lui Rushdie. Pentru cercetatorul in teoria literaturii, aparitia Versetelor satanice este tot o mare bucurie. Este unul dintre cele mai interesante romane pe aceasta tema a migratiei si a constructiei identitare in perspectiva postcoloniala. Faptul ca