vazuta de Nicolae Florescu, directorul revistei "Jurnalul literar"
I: Ce a insemnat, pret de 18 ani, revista Jurnalul literar, intr-un peisaj publicistic atat de divers si de confuz?
R: Intrebarea dvs. ma obliga sa recapitulez si sa retraiesc, nu intotdeauna cu satisfactie si bucurie, un context istoric si publicistic care, de cele mai multe ori, nu numai ca m-a revoltat sau m-a dezamagit profund, dar m-a silit sa continui in mod incapatanat o activitate culturala si sa desfasor un proces intelectual pe care in alte conditii le-as fi abandonat dezarmat fara a ma intreba de ce. N-as vrea sa se inteleaga din afirmatia mea ca Jurnalul literar constituie o exceptie in seria publicatiilor de cultura ce au reusit sa-si inscrie prezenta in actualitatea zilelor de azi. N-as vrea, de asemenea, sa se creada ca intre ceea ce se consuma intelectual actualmente si ceea ce nazuim sa propunem noi prin Jurnalul literar s-ar constitui o nefireasca ruptura si o catastrofala divergenta. Desi tot ceea ce traim astazi vine in raspar nu cu confuzia si nici cu diversitatea gazetelor si revistelor de cultura ale acestui moment istoric, ci chiar cu insusi momentul istoric care, dispretuind categoric cultura si apreciind culturologia, deci politrucismul culturii, nu a facut altceva decat sa reconfirme sistemul mai vechi al propagandismului comunist, pe care evenimentele de la sfarsitul lui ’89 pareau ca l-au inlaturat definitiv. Inainte de a aprecia lipsa de program publicistic la majoritatea revistelor culturale, ce ilustreaza atat de timid si de neproductiv in zilele noastre peisajul intelectual, as vrea sa notez mai intii carenta de profesionalism, in care se scalda viata noastra culturala reflectata in punctele de vedere publicistice ce aluneca astazi, de cele mai multe ori, in penibil si lipsa de bun simt. Cand se deschidea toamna trecuta targul de carte Gaudeamus, un cot
