Cea mai recenta biografie semnata Catherine Nay (aparuta la Editura Grasset et Fasquelle in ianuarie) aduce in prim-plan un personaj controversat al scenei politice actuale: Nicolas Sarkozy. Pasionata de destine si culise politice (mai caustica in Le Noir et le Rouge - 1984, radiografie a personalitatii fostului presedinte socialist Francois Mitterrand, sau in Le dauphin et le regent (1994), unde prezinta relatia tensionata a acestuia cu Jacques Chirac), jurnalista Catherine Nay analizeaza ascensiunea actualului presedinte francez in maniera unui "bildungsroman". Niciuna dintre etapele formarii sale nu este omisa: copilaria, adolescenta, tineretea si maturitatea, reunite in jurul a doua axe: politica si familia. Cartea este in curs de aparitie la Curtea Veche Publishing, in traducerea Luciei Visinescu.
In primavara lui 1983, Achille Peretti are 72 de ani si este ales pentru a sasea oara primar, castigand cu 60 la suta din voturi, in fata deputatei Florence d'Harcourt, inamica sa declarata, dupa infrangerea lui Robert Hersant. Un mare succes, care insa il storsese de energii. Campania fusese dura, plina de venin si Achille se consumase mult, dupa spusele prietenilor. Totusi, nu el fusese tinta principala a adversarilor, ci un proaspat debarcat la Neuilly, tot un baron: Charles Pasqua, presedintele grupului de senatori ai RPR-ului. Cu cateva luni mai devreme, se mutase din arondismentul XVII la Neuilly si ii ceruse lui Peretti (care n-ar fi putut sa-l refuze) sa-l treaca pe lista sa. Ar fi vrut un "mandat local".
Sosirea sa produce un efect deplorabil asupra adjunctilor primarului, care presupuneau ca Peretti voia sa-si desemneze succesorul.
"Nu sunt pe post de print mostenitor", izbucnea el. Se jura cu mana pe inima, si pe cruce, "sa-mi sara ochii din cap daca mint", ca scopul lui nu era "sa adune excrementele de caini de pe trotuare", subi
