Un roman scris cu mânie. Pe drept cuvânt catalogat “un roman negru”. Încrâncenarea autorului – Massimo Carlotto – e justificată de experienţele atroce prin care acesta a trecut. “Arrivederci amore, ciao” este o carte care acuză vehement mecanismele justiţiei italiene şi dezvăluie, fără cruţare, hăţişurile lumii interlope.

Un roman scris cu mânie. Pe drept cuvânt catalogat “un roman negru”. Încrâncenarea autorului – Massimo Carlotto – e justificată de experienţele atroce prin care acesta a trecut. “Arrivederci amore, ciao” este o carte care acuză vehement mecanismele justiţiei italiene şi dezvăluie, fără cruţare, hăţişurile lumii interlope. În perfectă cunoştinţă de cauză. Fiindcă scriitorul a fost judecat şi aruncat în temniţă pentru un presupus omor pe care l-a comis.

E un inocent aflat într-un moment ne­potrivit, într-un loc nepotrivit? E cul­pabil cu ade­vă­rat? E victima unei înscenări? Cine poate şti? Instanţele judecătoreşti l-au absolvit după o serie de procese îndelung mediatizate. Dar el n-a putut uita tratamentul la care fost supus. Cartea lui condamnă cu sarcasm o societate care l-a tran­sformat într-un paria. Ea e o moda­litate de a semnala în ce situaţie cumplită se poate afla o fiinţă omenească.

IMPRESII. Am citit romanul lui Carlotto înainte de a-i cunoaşte biografia. Lectura nu mi-a provocat o impresie deosebită. Eroul său – o lichea fără scrupule – trece cu nonşalanţă de la “lupta re­vo­lu­ţi­o­nară” la trădare şi la statutul de în­tre­ţinut al unor femei mai în vâr­s­tă şi cu bani. Unora dintre ele le cur­­mă viaţa. Pe altele doar le je­fu­ieşte. Înspăimântător! Din când în când, dacă primeşte ordin, îi ucide şi pe alţii. Îşi omoară tovarăşi de “idealuri”, sau doar îi “toarnă” la poliţie. Indicaţiile le primeşte de la noii săi patroni. Aleşi după un singur criteriu: acela de a fi capabili să-l ajute să se înto