Alexandru Dobrescu - Ai citit, domnule?
- Ce?
- Despre Brumaru.
- Mda!
- Si ce parere ai?
- Despre poet?
- Lasa, domnule, poetul! Aia-i alta discutie. Ma refeream la "turnator".
- Pai, nu stiu.
- Cum adica, nu stii? Ai vazut ce scrie la gazeta: Antonesei il banuieste.
- Treaba lui.
- Si ziarul da de inteles ca l-ar banui.
- E treaba ziarului.
- Si nu zici nimic?
- Ce sa zic?
- Ei, asta-i! Haide, nu te fa niznai! Seamana scrisul din nota cu acela din dedicatie?
- Stiu si eu? Nu ma pricep la grafologie.
- Mie imi pare ca seamana.
- Parerea ta.
- Nu e numai a mea.
- Dar a mai cui?
- Am stat de vorba cu mai multi, care au bagat de seama similitudinile.
- Va priveste!
- Te priveste si pe tine.
- Cum asa?
- Pai, nu vrei sa se stie adevarul?
- Ba da. Dar crezi ca asa se ajunge la adevar? Lansand pe piata o presupunere si invitand cititorii sa-si dea cu presupusul asupra-i?
- Scopul conteaza, nu mijloacele.
- Serios? Ma tem ca multe din relele abatute asupra tarii asteia vin din credinta unora ca nu importa caile de atingere a scopului. De asta se fura ca-n codru, se minte de la obraz, se inseala, cateodata se ucide: pentru ca scopul a devenit suveran si, in numele lui, ti se pare ca esti in drept sa iti faci de cap.
- Ce are a face morala cu adevarul, care n-are mama, n-are tata?
- Are. La ce mai e bun un adevar, cum ii spui tu, dobandit printr-o crima?
- Nu exagerezi?
- Deloc. A lovi cu piatra suspiciunii pe cineva si a chema multimea sa-ti urmeze exemplul, nu e, oare, tot o crima, fie si morala? Varianta moderna a lapidarii, ea e practicata fara scrupule de "gazetarii" amatori de scandal, adica de publicitate. Cata vreme si-au conturat telul, nici ca le pasa de cail
