Sub talpile orasului Mangalia si sub valurile alb-albastre ale litoralului doarme de secole vechea cetate Callatis. Din loc in loc, cele doua lumi se intalnesc. In orasul nou, plin de lumini si turisti estivali, rasare ici si colo cate un crampei din lumea veche: ba in coltul unei curti parasite, unde se ascund vestigii din primele veacuri crestine, ba intr-un hotel de lux, unde alei pietruite de acum doua mii de ani se impletesc cu finisaje ale mileniului trei, ba intr-un lan de porumb, de unde rasare mormantul unui print misterios din vremuri indepartate. Si, uneori, orasul de sub pamant pare chiar mai viu decat cel de deasupra
Cetatea de sub ape
Era demult, in vremea cand grecilor, corabieri si comercianti priceputi, nu le mai ajungeau marile lor si incepusera sa se avante spre taramuri noi. Marea Neagra era o astfel de zona necunoscuta si enigmatica, pe care au imblanzit-o cu incetul, intemeind colonii pe tot tarmul ei. Intr-o buna zi, celebrul oracol din Delfi i-a sfatuit pe greci sa intemeieze o colonie pe locul actualei Mangalii. La vremea aceea, aici exista o asezare getica, numita Cerbatis sau Acerbis. Grecii au sosit in secolul al VI-lea i.Hr. Si au urmat sfaturile oracolului. Erau veniti din Heracleea Pontica, ea insasi o colonie a cetatii Megara. Locul era bun, cu pamant roditor, aflat aproape si de mare, si de un lac cu apa dulce. Tanara colonie s-a dezvoltat foarte repede: s-au construit ziduri, temple, monumente, edificii publice si civile, s-au legat relatii cu alte cetati si alte neamuri. Dar cum aici se intretaiau interesele altor puteri, Callatis, impreuna cu Histria si Tomis, au ajuns sub autoritatea macedonenilor, apoi sub cea a romanilor, apoi a lui Burebista si din nou sub romani. Dupa cateva secole de zbucium, dar si de inflorire, romanii par sa aduca un echilibru in viata cetatii. Dar loviturile date de migratiile ulter