Proclamarea unilaterala a independentei provinciei sarbe Kosovo nu pune la grea incercare statele importante ale lumii. Statele Unite au declarat inca dinainte de acest moment ca vor recunoaste noul stat, de asemenea Marea Britanie, Franta, Germania si majoritatea componentelor Uniunii Europene. Cu actul de duminica acordurile pentru pastrarea granitelor europene sunt definitiv abolite de fapt. Dar, daca stam sa ne gandim mai bine, dupa Helsinki nu s-a destramat si Uniunea Sovietica, nu s-a unificat Germania, nu s-au tot desprins, in urma unor razboaie uneori sangeroase, si alte state din Iugoslavia? Nu regret toate acestea, regret ca nimeni nu are curajul sa declare acordul de la Helsinki pentru pastrarea granitelor existente mort, caci caduc este el de mult.
Argumentul care individualizeaza Kosovo si-i face pe multi sa spere ca nu constituie un precedent este acela, evident de altfel, ca aici au avut loc purificari etnice, intreprinse de ambele parti, dar mai cu seama de sarbi, astfel incat convietuirea in acelasi stat, Serbia, devenise imposibila. Dar imposibilitatea poate fi creata, printr-un comportament care sa duca, in cele din urma, la aparitia vreunui nou KFOR, oriunde exista o minoritate dornica de acelasi deznodamant.
Am intrebat candva un fost ministru din Macedonia cum de a scapat tara sa de razboiul civil cand si-a declarat independenta, in timp ce peste tot in jurul lor ele se desfasurau cu o frenezie demna de cauze mai bune. Raspunsul a fost ca pe teritoriul Macedoniei sarbii sunt risipiti, neexistand enclave cu populatie sarba compacta. In schimb, a izbucnit un conflict intre populatia majoritara si minoritarii albanezi de pe teritoriul macedonean. El a fost gestionat cu abilitate, astfel incat s-a evitat escaladarea lui. In 1991, cand Slovenia si-a declarat independenta fata de Belgradul lui Milosevici, tancurile armatei iugoslave au int
