Catalin Mihuleac Colectionarul este, prin natura maduvei care-i zburda prin os, o faptura tasnita spectaculos din turma. Intr-o masura cat se poate de fireasca, el poate aduna, in colectia sa, orice extravaganta: de la copite de tap pana la pluguri primitive si arme feudale. Putem, prin urmare, spune, fara teama de a da gres, ca doar colectionarii marunti in imaginatie aduna fleacuri cum ar fi tablouri de Monet ori sculpturi de Brancusi. De pilda, intr-una din zilele mai curande ale vietii mele, am avut prilejul de a cunoaste un ins care aduna masti ale fostilor lideri comunisti de ieri si de azi. I-am privit cu interes colectia si stiu ca mi-a luat foc sucul gastric, fiindca mastile pareau atat de vii, incat nu m-ar fi mirat sa incinga pe loc un congres, ca-n vremurile bune.

Dar anii de dupa Revolutie au mai imbogatit cu un gen aceasta bransa, facand sa apara "colectionarii de mandate", a caror unica preocupare e sa nu le expire adezivul care-i fixeaza de fotoliile de parlamentari sau ministri. Ii privesti si te minunezi: alde Verestoy, Dobre, Hrebenciuc, Vacaroiu ori Severin au dulapul plin cu mandate in statiunea parlamentaro-climaterica si tot nu le ajunge. Normal ca te intrebi ce motivatie mai poate sa aiba cineva, dupa atata sacrificiu spre binele comunitar, si poate ca te-ai astepta sa se dea la o parte, c-or mai fi si alti amatori de relaxare in statiunea parlamentaro-climaterica.

Acum aproape doua decenii, impreuna cu jurnalistul Viorel Ilisoi, aflat acum la cotidianul "Cotidianul", am compus niste versuri satirice, intr-o revista a timpului. Mi le aduc aminte, fara vreun efort: "Severin si cu Nastase/ Sunt ca viermii de matase;/ Tot umfland mereu gogoasa/ Si plecand umil cocoasa/ Prind in senat si-n guverne/ Locuri 'nalte si eterne." Asta inseamna sa ai gura pocita.

Catalin Mihuleac Colectionarul este, prin natura maduv