Masurile adoptate recent de Banca Nationala dau expresie debusolarii care a cuprins autoritatile din Romania in fata framantarilor unei economii ce oricum nu le mai asculta, dar pe care, chiar mai rau, au ajuns sa n-o mai cunoasca si inteleaga. Debusolare pentru ca diagnoza economica este gresita si, ca atare, nici terapia nu putea fi cea corespunzatoare! Debusolare poate, inca si mai mult, pentru ca era treaba unui cardiolog si a intervenit un ortoped. Sau invers, ceea ce este la fel de rau! si n-a intervenit cel care trebuia nu pentru ca lipsea, ci pentru ca nu-l interesa pacientul, necum sa mai si raspunda pentru acesta!
Economia din Romania nu sufera nici de o prea mare inflatie, care ar trebui inabusita, nici de prea multa creditare, care ar trebui strangulata, si cu atat mai putin de o moneda nationala subevaluata, care ar trebui deci impinsa de la spate sa se aprecieze. Or, ce urmaresc masurile luate de Banca Nationala?! Exact aceste obiective: sa limiteze inflatia, sa restranga creditul, sa reaprecieze leul. Asa a fost diagnoza – prea mare inflatie, prea multe credite, un leu prea jos – , asa au fost formulate si terapiile!
Numai ca buba este in alta parte. Ea se afla in dezechilibrele profunde ale economiei – dintre productie si consum, dintre exporturi si importuri –, in dezarticularea grava a acesteia, pusa in evidenta de subdezvoltarea sectorului real al economiei in opozitie cu dezvoltarea dinamica a unor sectoare precum imobiliarul, financiarul si retailul, care n-au astfel fundamente pe care sa se aseze. Pentru corectarea acestor dezechilibre si dezarticulari, masurile de genul celor adoptate de Banca Nationala constituie frectie la picior de lemn. si, vrand sa corecteze semnele exterioare ale acestor dezechilibre si dezarticulari, asemenea masuri pot face mai mult rau decat bine.
Din pacate, in perioada postdecembrista
