Bogdan Mustata, e-adevarat ca scenariul O zi buna de plaja dateaza de vreo patru ani?
Da, e scris demult de Catalin Mitulescu, a fost respins o data la CNC, in 2005, apoi a fost ultimul pe lista proiectelor admise pentru co-finantare in decembrie 2006.
Cu atit mai mare va fi fost socul premiului suprem la Berlin. Sau n-a fost o surpriza?
A fost, a fost – nu mai tin minte nimic din ce s-a-ntimplat pe scena. Parca fiecare secunda era diferita si neasteptata – nu stiam ce sa fac, daca era cazul sa ma bucur sau sa fiu atent, ca se astepta ceva nestiut de la mine, pe podium.
Vazusesi celelalte scurtmetraje din competitie?
Aproape pe toate.
Premiant intr-o competitie reala, vazuta nejurnalistic
A fost o competitie reala, cu competitori redutabili, sau, cum insinua una dintre corespondentele romanesti de la fata locului, titrind dezangajant „O zi buna de plaja a fost un film bun de premiat la Berlin“?
La un festival trebuie sa ai rabdare. Si mie, primele filme mi s-au parut relativ slabe, apoi multe au inceput sa-mi placa, unele foarte mult si cred ca am ajuns sa inteleg motivatiile selectiei – o politica a festivalului. Cu toate ca, in afara celor unsprezece scurtmetraje admise in concurs, am vazut multe productii de gen extrem de incitante printre cele proiectate in afara competitiei. Dintre cele incluse in palmares, foarte bun a fost un film irlandez, Frankie de Darren Thornton, care a obtinut premiul UIP, fiind astfel nominalizat pentru premiile Academiei Europene de Film, iar Ursu de Argint a revenit unui scurtmetraj indian, Udedh Bun de Siddarth Sinha, care propune o viziune „antibollywoodiana“, ocupindu-se, ca si cel irlandez si intr-un fel de rima cu filmul meu, de copiii obligati sa se maturizeze inainte de vreme.
Dar a avut cistig de cauza oferta Noului Val Romanesc. Faci parte din el?
Mi-am pus
