Probabil suntem acum in momentul cand foarte putini din tara se mai ganesc la posibilitatea ca Romania sa redevina monarhie. La inceputul anilor 90 deviza "monarhia salveaza Romania" putea fi citita nu numai pe zidurile cladirilor, dar si pe buzele multora dintre noi care fie o inganau cu sfiala, fie o rosteau patetic. Dar mai erau si altii care stiau ca asa ceva nu mai era posibil. Cu alte cuvinte, din momentul in care un sistem plebeu republican ajunge la putere intoarcerea spre ceea ce inseamna traditie nu mai are cum sa se petreaca. Nu cunosc cazuri in istorie cand o republica s-a mai intors spre regele ei. Cazul Spaniei este unic, dar Franco prin dictatura sa si mana sa forte s-a opus disolutiei ce ar fi venit tocmai dinspre versantul republicanismului. Istoria ne mai ofera diferite exemple ce atesta modul diabolic prin care anumite forte au incercat sa submineze monarhii vechi si puternice. Este cazul celei mai importante monarhii din lume, cea a Marii Britanii.

Nu-i vorba, Shakespeare in opera sa dramatica vorbeste despre confllicte acute in sanul familiei regale, de bastarzi care au vrut sa uzurpe tronul, de invidii veninoase si de fraticide sangeroase. Dar ce s-a intamplat pe la mijlocul secolului XX? Edward al VIII-lea, fratele viitorului George al VI-lea, care a renuntat la coroana pentru o femeie oarecare, americanca Wallis Simpson, din ura fata de familia sa si fata de traditia care-l obligase sa abdice tocmai din cauza casatoriei, a conspirat pentru anihilarea Regatului Britanic, transformarea Albionului in republica si, evident, pentru alegerea sa ca prim presedinte al tarii sale, eveniment pe care toata lumea marxista l-ar fi salutat cu imensa satisfactie iar in manualele comuniste – si naziste – ar fi fost asezat la loc de cinste.

La sfarsitul razboiului Anglia avea sa-si piarda coloniile, in primul rand India, si dintr-