- Istoric - nr. 36 / 21 Februarie, 2008 Cum au reactionat lingvistii romani la acest fals confectionat de ideologia stalinista? Intre 1924 si 1940, teoria existentei "limbii moldovenesti" a avut o circulatie restransa, in Republica Autonoma Moldoveneasca de dincolo de Nistru. Anticipata prin 1930 de L.A. Madan, ea a fost elaborata sistematic intre 1936 si 1939 de catre M. S. Serghievski si I. D. Ciobanu, devenind teza oficiala dupa al Doilea Razboi Mondial. Rezulta de aici ca ea nu a intrat in atentia lingvisticii romanesti interbelice. In anii '50 si '60, aceasta teorie (intentionat) gresita a fost adoptata in bloc de lingvistii nostri; mai tarziu, cand a fost posibil, unii din ei s-au dezis de afirmatiile facute sub presiune ideologica (este cazul lui Al. Graur). Lingvistii romani aflati in exil au denuntat-o (E. Lozovan, I. Popinceanu, O. Nandris, M. Bruchis etc.), asa cum au facut-o si alti lingvisti straini, alaturi de Carlo Tagliavini (R.E. Vidos, Kl. Heimann, J. Kramer). In lucrarile de specialitate, ideea existentei "limbii moldovenesti"va fi refuzata de gramaticienii nostri in mod implicit, prin omisiune, sau explicit, vorbind de existenta doar a subdialectului (graiului) moldovenesc. Din prima categorie face parte lucrarea Limbile lumii. Mica enciclopedie, redactata de catre Marius Sala si Ioana Vintila-Radulescu (Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1981), intre cele 2.171 de limbi, dialecte si graiuri, vorbite si astazi sau disparute, de pe cinci continente, vecina noastra, "limba moldoveneasca", nu-si gaseste pur si simplu locul si nu i se consacra niciun randulet! Din cea de-a doua, mentionam Enciclopedia limbilor romanice, redactata de un colectiv, sub coordonarea lui Marius Sala (Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989), in care s. v. moldovean putem citi: "subd[ialect] rom[anesc] (d[aco-rom-an]) considerat de unii lingvisti