Acum vreo zece ani, intr-un lung eseu despre „ucenicia“ scriitorului (reluat in volumul Sinapse, din 2001), l-am enumerat pe Marius Daniel Popescu printre cei mai talentati (si de viitor) membri ai „Grupului de la Brasov“, alaturi de Caius Dobrescu, Andrei Bodiu, Marius Oprea, Sorin (Adam) Matei si Simona Popescu.
Cea din urma s-a simtit atit de afectata de asocierea lui MDP cu grupul „lor“, incit s-a si apucat sa explice – si sa-mi explice, ca unui elev – intr-un articolas de ce susnumitul nu este si nu merita sa fie membru al respectivului grup (inclusiv datorita modestei lui valori literare).
-
Pe Marius l-am cunoscut acum 20 de ani. Student in anul al II-lea la Facultatea de Silvicultura, era si presedintele Cenaclului Casei de Cultura a Studentilor din Brasov. M-a cautat si m-a rugat sa „indrum“ Cenaclul (asta era formula pe atunci), in calitatea mea scriitor „consacrat“.
Am fost de acord si, impreuna, am decis sa (re)botezam cenaclul: Alternative. Numele si ce faceam noi acolo nu le-au placut, se pare, politrucilor universitari. Ne-au „inspectat“ de vreo doua-trei ori, pe urma au desfiintat, pur si simplu, cenaclul.
Dar Marius, care ma declarase „maestrul“ lui, a continuat sa ma viziteze; i-am comentat poeziile, i-am spus ce sa mai citeasca, i-am imprumutat carti... Lucruri banale. Dintru inceput, m-a impresionat nu doar talentul, ci si dorinta de a ajunge scriitor, tenacitatea intru deprinderea unei „meserii“ despre care, la inceput, nu stia mai nimic. (Facuse un liceu silvic, invata la un institut politehnic, dintr-un „oras muncitoresc“.)
-
A venit decembrie 1989. Marius a fost (normal) pe baricade la Craiova. (Era in vacanta la bunicul lui, un om extraordinar, evocat si in Simfonia lupului.)
-
Intors la Brasov, in februarie 1990, a infiintat si condus o incisiva revista de opozitie, Replica, ce a avut
