- Extern - nr. 36 / 21 Februarie, 2008 Comunitatea internationala a demarat zilele acestea (este vorba de decembrie 2005 - n.r.) procesul solutionarii crizei din provincia sarba Kosovo si Metohia. In fata organizatiilor si organismelor internationale se afla un examen greu: pe de o parte, este legislatia internationala si regulile politice si diplomatice, care nu accepta schimbarea granitelor; pe de alta parte, este separatismul albanez, sprijinit ani buni de organizatia terorista UCK. De aceea, nicio tara vecina Serbiei si Muntenegrului nu a ramas si nu poate fi indiferenta de modul cum se va solutiona aceasta problema dureroasa, nu numai a Serbiei si Muntenegrului, ci si a Europei si a intregii comunitati internationale, ca sa nu se creeze in regiunea Balcanilor si in Europa un precedent periculos. Minoritatea albaneza din Serbia si Muntenegru, care este majoritara in Kosovo si Metohia, nu este la prima incercare de a separa aceasta seculara provincie sarba, leaganul civilizatiei culturii si statalitatii sarbe, de statul sarb. In sec. XIX, Liga albaneza din Prizden a initiat aceste acte separatiste, in conditiile acelor vremuri. In toate razboaiele balcanice, separatistii albanezi au continuat aceasta politica, de asemenea, in Primul Razboi Mondial, necceptand niciodata unirea Provinciei Kosovo si Metohia cu Serbia. Intre cele doua razboaie mondiale, sarbii au fost majoritari in Kosovo si Metohia, ca, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in care populatia albaneza a fost in majoritatea covarsitoare de partea lui Hitler si Mussolini, structura etnica a populatiei din Kosovo si Metohia, in intregul ei, sa fie schimbata radical. Anume, printr-un decret prezidential diabolic al croatului Tito, celor 250 de mii de sarbi refugiati in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial le-a fost interzisa intoarcerea la vetrele si averile lor, Tito, prin politica sa, acceptand ca