Pina acum citiva ani, numele Oskar A.H. Schmitz nu mai spunea nimic lumii literare europene. Dintre numeroasele volume publicate de acest autor la inceputul secolului trecut, poate doar Fahrten ins Blaue/Calatorii fara tinta si Hasis mai erau cunoscute unui cerc restrins de istorici literari. Unul dintre acestia, Wolfgang Martynkewicz, l-a redescoperit pe Schmitz cu totul intimplator. Profesor la Universitatea din Bamberg si autor al unor biografii despre Edgar Allan Poe, Arno Schmidt si C.G. Jung, Martynkewicz este un client fidel al arhivelor de la Marbach. Acolo a descoperit o lista intreaga de manuscrise care zaceau uitate de zeci de ani: un jurnal, fragmente din diverse incercari de roman – toate semnate O.A.H. Schmitz, toate nepublicate. Cu o rabdare si incapatinare de detectiv, Martynkewicz a pus cap la cap itele povestilor lor, pina le-a ordonat si le-a unit pe toate intr-un opus care avea sa se intinda pe trei volume: O.A.H. Schmitz, Jurnalele unui dandy.
Ultimul dandy german
Nascut in 1873 la Homburg, intr-o familie instarita, Schmitz a fost inca din anii studentiei puternic atras de cercurile literare ale vremii, fiind un mare admirator al lui Stefan George. La douazeci de ani, Schmitz, deja activ membru al boemei müncheneze, a incercat sa puna bazele unei cariere academice pe masura aspiratiilor familiei din care provenea. Esuind lamentabil, s-a vazut la scurt timp exclus din cercurile pe care le frecventa si a parasit Münchenul pentru Paris. Autoproclamat dandy si don juan, Schmitz s-a dedicat trup si suflet boemei, femeilor si experimentelor cu licori halucinogene. Vesnic pe drum, oscilind intre capitalele europene, dar si Maroc, Siria sau Egipt, Schmitz a gustat din plin delicatesele unei vieti lipsite de griji, a carei unica motivatie erau intilnirile cu diverse dame ale vremii si discutiile cu amici precum Hermann Hesse, Sigmund Fr
