Alexandru Dobrescu Nu se mai scriu pamflete. Candva infloritoare, specia a murit pe nebagate de seama. Unii zic ca din pricina tot mai apasatei crize a subtirimii de spirit. Eu cred ca dintr-o tot mai evidenta lipsa de educatie. Pentru ca, daca a murit pamfletul, sunt, in schimb, de-a dreptul infloritoare mai toate rubedeniile sale foarte joase: badarania, insulta, mitocania, mojicia, incluse de Caragiale in categoria manifestarilor "rurale". Desi mai nimerita mi s-ar parea asezarea lor printre reactiile curat mahalagesti. Oricat de violent, pamfletarul avea grija sa nu treaca de marginile cuviintei, exprimand cele mai aspre judecati in forme inteligent eufemistice. Imune la subtilitati, neamurile lui sarace cu duhul nu cunosc insa decat vorba fara perdea, injuria ori toroipanul, manuite cu nesfiire in vazul public.
A scrie pamflete va sa zica, din punctul lor de vedere, a porcai temeinic, in felul tatelor din suburbii, puse pe sfada din te miri ce si deprinse a transa diferendele prin singurele mijloace aflate la indemana. Ca mai exista persoane capabile sa se desfete citind asemenea "prestatii" jurnalistice, sfidatoare si ale bunului simt, si ale bunului gust, nu-i de mirare. Fanii de insanitati se recruteaza invariabil din acelasi mediu cu autorii lor si e in firea lucrurilor sa exulte la intalnirea cu unicul limbaj de care au stiinta si putinta.
De mirare e altceva: anume ca exista destule jurnale dispuse a le cultiva sistematic, ba, mai mult, a se mandri cu asta. Si mai de mirare e ca nu avem inca un organism de felul CNA-ului, care sa monitorizeze presa scrisa si sa sanctioneze cu necrutare badaraniile si mojiciile ce se lafaie pe foile gazetelor sub nume de pamflete. Mi se pare cel putin nedrept ca "porumbeii" scapati din gurile mai mult ori mai putin telegenice sa aiba parte de amenzi usturatoare, in vreme ce multimea pidosnicii
