- Istoric - nr. 37 / 22 Februarie, 2008 Teoreticienii existentei limbii moldovenesti speculeaza, in plus glotonimul moldovenesc, care este unul secundar, situandu-se la acelasi nivel cu termenii muntean, banatean, oltean etc., ei subsumandu-se celui de roman(esc); dupa ei, insa, termenul moldovenesc ar numi o alta realitate lingvistica decat cea romaneasca. Aceasta teorie este contrazisa, de asemenea, de geografia lingvistica si de datele oferite de dialectologie. Nu exista, in spatiul romanesc, izoglose orientate pe directia nord-sud, ci toate sunt orientate pe directia vest-est: "Dupa cum demonstreaza hartile Atlasului Lingvistic Roman si ale Atlasului Lingvistic Moldovenesc, nici o izoglosa fonetica, gramaticala sau lexicala referitoare la fondul traditional nu separa Prutul de restul ariei moldovene comune, ci toate izoglosele prin care se disting grupurile de graiuri (nordice, centrale si sudice) din cadrul subdialectului dacoroman mentionat au directia de la vest la est, intinzandu-se peste Prut si Nistru […]" (p. 349). Sub aspect formal, utilizarea alfabetului chirilic in varianta ruseasca moderna (cu unele mici modificari) a fost _ si este menita pana in ziua de astazi in Transnistria _ sa accentueze asa-numitele aspecte diferentiatoare ale celor doua limbi. Impunerea grafiei cu alfabetul latin a constituit, incontestabil, un castig, intr-un moment de redesteptare nationala, in anii '90, repede inabusit de clasa politica de la Chisinau si de indiferenta criminala a politicienilor de la Bucuresti, indiferent de culoarea lor politica. Pana la urma, o limba traieste prin vorbitorii acesteia. In ciuda stabilirii / colonizarii teritoriului cu rusofoni si a deportarii / lichidarii multor autohtoni, "romanii din RSS Moldoveneasca / Republica Moldova reprezinta populatia bastinasa majoritara" (p. 350): conform aceleiasi enciclopedii, vorbitorii de limba romana, du