Duminică noaptea se reîntoarce fastul la Hollywood şi lumea se îmbracă în haine de gală, uitând de pagubele de peste 2,5 miliarde de dolari provocate de greva scenariştilor.
Duminică noaptea se reîntoarce fastul la Hollywood şi lumea se îmbracă în haine de gală, uitând de pagubele de peste 2,5 miliarde de dolari provocate de greva scenariştilor.
Se dau Oscarurile şi e un prilej bun să ne uităm un pic la premiile lor, precum şi la ale noastre. Cred că nu există ţară care să aibă premii care să răsplătească filmul sau teatrul şi să nu existe discuţii şi nemulţumiri. La ora la care în Los Angeles se numără voturile membrilor Academiei, la Bucureşti oamenii conectaţi la aceeaşi industrie votează pentru Premiile Gopo. Dar disputele sunt similare.
Vă mai aduceţi aminte de protestele legate de nominalizările la Oscar pentru film străin? Criticii de la The New York Times şi Newsweek i-au tăvălit pur şi simplu pe membrii Academiei care au stabilit nominalizările.
Şi la noi lucrurile sunt controversate. La secţiunile principale ale Premiilor Gopo (actor, regizor, film etc.) avem de ales între doar două pelicule (“4, 3, 2” şi “California Dreamin’”), deşi au fost mai multe premiere anul trecut. Comisia organizatoare a decis însă că restul filmelor nu s-au ridicat la nivelul primelor două şi le-a scos din competiţie. Ceea ce, la o adică, nu e fair, ci o atitudine cumva balcanică, diferită de oricare alta întâlnită la premii similare (chiar dacă, într-adevăr, cele două filme alese se detaşează clar
de pluton).
La premiile lor, în general vorbind (de muzici, teatru sau film), nu-şi pune nimeni problema care au fost nominalizaţii sau câştigătorii anilor precedenţi. Se ia totul de la zero în anul în care se fac nominalizările. Aşa se face că domnul Clooney nu mai pleacă de la ceremonie, la fel ca şi doamna Blanchett. Ceea ce e
