Anul trecut s-au infratit cu capeteniile UDMR in incercarea de demitere a presedintelui Romaniei. Acum, in an electoral, aceiasi politicieni vor sa se desparta de tovarasul de drum de limba maghiara si cer insistent expulzarea din Cabinet a formatiunii lui Marko Bela.
UDMR are multe pacate, dar in chestiunea Kosovo trebuie sa admitem ca si-a exprimat, in cadrul democratiei parlamentare, o pozitie care nu e nicidecum de diabolizat. Nu e usor sa te raportezi la o declaratie de independenta care vine ca o consecinta a crimelor savarsite intre 1989 si 1999 de dictatorul Milosevici, dar care da in 2008 o lovitura grea administratiei democratice a lui Boris Tadici, ales presedinte al Serbiei cu o platforma proeuropeana. Chiar cei care recunosc statul kosovar admit ca declaratia unilaterala de independenta este cea mai proasta varianta, cu exceptia tuturor celorlalte, dupa cum s-a exprimat, parafrazandu-l pe Churchill, europarlamentarul Doris Pack, o excelenta cunoscatoare a situatiei din Balcani. Refuzand sa recunoasca independenta kosovo, Romania si-a pastrat o marja de manevra si poate oferi o punte SUA si UE pentru administratia sarba care nu trebuie izolata, ci castigata in tabara occidentala.
La fel ca toate celelalte partide, UDMR precizeaza ca nu exista similitudini intre situatia din Kosovo si cea din Transilvania. Dar, spre deosebire de toti ceilalti, UDMR crede ca Bucurestiul trebuia sa recunoasca independenta Kosovo, asa cum au facut-o de altfel partenerii strategici ai Romaniei.
Aparent e un caz de incalcare a principiului solidaritatii guvernamentale, UDMR exprimand un punct de vedere divergent de cel al premierului. In cazul UDMR nu poate fi invocat totusi precedentul eliminarii PD de la guvernare. Acum un an, PD nu a fost de acord cu amanarea europarlamentarelor decisa unilateral de PNL ca replica la anuntul Partidului Democr
