A fost un vot iraţional, sub puterea derutei PSD în faţa unei fatalităţi: pierderea bătăliilor electorale ale lui 2008 şi 2009 în favoarea PD-L. Bolnavii incurabili apelează, în ultimă instanţă, la tratamente absurde, recomandate de vrăjitoare.

Ziceam joi seara, la Sinteza zilei de pe Antena 3, că Adrian Năstase nu va fi ales a doua zi, la Consiliul Naţional al PSD, în funcţia pentru care îşi depusese candidatura şi pentru care desfăşurase la televiziuni o campanie incorectă, dacă ne gândim că Dan Mircea Popescu, contracandidatul său, n-a fost prezent nici măcar prin telefon la măcar una dintre dezbateri. Vineri, Adrian Năstase a fost ales la modul triumfal în funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional: 418 voturi faţă de 202 voturi ale lui Dan Mircea Popescu, aplauze şi scandări: "Năstase! Năstase!" Pe ce mă bazam în pronosticul meu? Pe credinţa într-un vot de oameni lucizi. În sine, alegerea lui Adrian Năstase ar fi fost un fapt normal. Funcţia de preşedinte al Consilului Naţional nu înseamnă mare lucru din perspectiva puterii deţinute în PSD. Cea mai bună dovadă: postul era vacant de un an şi jumătate, dat fiind că faimosul organism nu se mai întrunise cum cerea statutul.

Adrian Năstase nu e un fitecine. Fost ministru de Externe, prim-ministru de-a lungul unei întregi guvernări PSD, artizanul modernizării partidului (cei mai mulţi dintre tinerii din conducerea PSD de azi sunt aduşi de el în partid), învins la o diferenţă infimă în turul al doilea al prezidenţialelor printr-un complot încă obscur, autor de cărţi presupunînd travaliu temeinic, el se detaşează ca o personalitate nu numai a Stângii, dar şi a scenei noastre politice.

Pentru a beneficia în linişte de averile dobândite în postdecembrism, colegii săi de partid s-au gândit să se pună bine cu Traian Băsescu, Stăpânul ţuluşilor de la DNA, din