PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Odinioară trimisă angro la casat şi lăsată-n voia şi la discreţia toanelor lui Traian Băsescu, "trupa de şoc" a PSD joacă astăzi rolul maşinii de pompieri chemată să stingă vâlvătaia dintr-o casă cuprinsă de flăcări după ce ăi mici s-au jucat cu brichetele prin jurul şemineului.
PAPORNIŢA CU ÎNŢELEPCIUNI
Ceea ce era logic să se întâmple s-a întâmplat fără mari convulsii. Extras ca o măsea stricată de la vârful PSD, Adrian Năstase s-a întors la masa din Kiseleff în jurul căreia se iau deciziile. Simplu şi democratic, prin vot secret majoritar. Nici umilitor pentru contracandidatul său, evident resemnat de ingrata postură în care a fost pus, dar nici pe muchie de cuţit, spre stupefacţia inamicilor politici ai partidului. Pe fondul unui val de suspiciuni că, pentru a-i face jocul preşedintelui Geoană, pesediştii se vor umple iar de ridicol în public şi vor şmecheri votul sau criteriile de acces la şefia Consiliului Naţional, a fost nevoie doar de discursul lui Ion Iliescu pentru ca toată lumea care mai avea vreun dubiu să priceapă cum bate vântul. Un discurs de politician adevărat, de departe cel mai făcut pentru meseria asta din tot ce scoate deocamdată România pe televizoare, care a făcut diferenţa fără a se întrebuinţa excesiv. A venit, şi-a marcat teritoriul, a grăit apăsat şi pe gustul sălii pline, a cules degajat (în lumina reflectoarelor) sufragiile şi s-a retras mulţumit (la umbră) să-şi savureze vânatul.
Culmea ironiei, Adrian Năstase şi Miron Mitrea (plus, cel mai probabil, Octav Cozmâncă şi, cât de curând, intuiesc, Şerban Mihăilescu) revin ca salvatori electorali pe fondul unor bannere roş-albe pe care scrie apăsat "anul schimbării". Sigur, sintagma poate fi valabilă, dar într-un singur context. Cel în care zisa şi invocata schimbare vizează o garnitură întreagă de sforari gureşi –
