Adolescenţa este negreşit vârsta la care tinerii se descoperă pe ei, dar şi pe cei din jurul lor, descoperă sentimente şi nevoi noi. Îşi fac prieteni, găşti, se închid în camera lor să asculte muzică şi să scrie pe blog, simt nevoia de libertate şi de intimitate. Toate acestea sunt semne de îngrijorare pentru părinţi. Însă un adevărat semnal de alarmă este tras atunci când băiatul sau fata lor se îndrăgosteşte.
Adolescenţa este negreşit vârsta la care tinerii se descoperă pe ei, dar şi pe cei din jurul lor, descoperă sentimente şi nevoi noi. Îşi fac prieteni, găşti, se închid în camera lor să asculte muzică şi să scrie pe blog, simt nevoia de libertate şi de intimitate. Toate acestea sunt semne de îngrijorare pentru părinţi. Ei privesc fiecare gest al copilului lor, adult în devenire, cu circumspecţie, dar şi cu îngrijorare. Însă un adevărat semnal de alarmă este tras atunci când băiatul sau fata lor se îndrăgosteşte. Încep urmăriri, încercări de invadare a intimităţii tânărului, certuri... Pentru că majoritatea părinţilor percep relaţiile dintre adolescenţii de sex opus ca pe nişte atacuri la inocenţa copiilor. Părinţii cred că dragostea în adolescenţă înseamnă neapărat începerea vieţii sexuale. De aceea, mamele de fete şi taţii de băieţi îşi formulează discursuri, îşi iau inima în dinţi şi discută cu adolescentul despre sex, mai direct sau pe ocolite. Principala preocupare a părinţilor atunci când copilul lor s-a îndrăgostit este să nu îşi înceapă viaţa sexuală până când nu se simt pregătiţi. Iar dacă o fac, băiatul să folosească întotdeauna prezervativ, iar fata să fie foarte atentă să nu vină acasă “cu burta la gură”. Sentimentele noi ale tânărului sau tinerei, emoţiile, dorinţa de a-şi petrece cât mai mult timp alături de prieten/prietenă sunt lăsate de părinţi undeva într-un con de umbră.
Însă părinţii trebuie să ştie că educaţia emoţională,
