Tendinţa oricărui pescar de a prinde peştele cel mai mare are efecte dezastruoase asupra evoluţiei speciilor, arată un studiu al cercetătorilor canadieni de la Universitatea Calgary, care avertizează că peştii mai îndrăzneţi, care se dezvoltă mai rapid, tind să dispară şi să lase locul celor mai mici, mai timizi, care au un ritm lent de creştere. Sursa: AP
Din acest motiv, de exemplu, codul nordic sau alte specii de peşti intens comercializate sunt pe cale de dispariţie, precizează cercetătorii. Potrivit studiului, peştii îndrăzneţi vânează mai mult, cresc mai repede şi, în acelaşi timp, sunt prinşi în undiţe sau plase cel mai des. Cercetătorii au alimentat două lacuri artificiale din vestul Canadei, cu două tipuri de crapi: unii mai îndrăzneţi, care se dezvoltau rapid, şi alţii mai timizi, care creşteau mult mai încet.
După cinci zile de aruncat momeala în cele două lacuri, cercetătorii au constatat că prinseseră 50% dintre peştii îndrăzneţi şi numai 30% dintre cei mai timizi. Ceea ce se întâmplă astăzi este reversul oricărui proces de evoluţie, arată studiul citat de Associated Press. Pe cursurile apelor cutreierate de pescari, peştii mici, timizi sunt cei care supravieţuiesc şi care îşi transmit mai departe genele.
Rezultatul ar fi înmulţirea unor specii care se dezvoltă mai greu, sunt pasive şi nu depozitează prea multe ouă. „Peştii mai puternici, care cresc mai repede, sunt prinşi de trei ori mai des decât rudele lor mai micuţe“, arată studiul publicat ieri de „Proceedings of the National Academy of Sciences“, care atrage atenţia că pescuitul masiv are unul dintre cele mai profunde efecte asupra evoluţiei speciilor de peşti.
