Traian Băsescu ştie foarte bine nevoia PSD-istă de a fi la putere. Drept urmare, aşa cum se vede, el nu se mulţumeşte doar cu tabloul confruntării dintre Băieţii Buni şi Băieţii Răi din PSD.

Scriam în numărul anterior că esenţa tuturor referirilor publice prezidenţiale la PSD constă în împărţirea celor din conducerea formaţiunii în Băieţi Buni şi Băieţi Răi. Băieţii Buni sunt cei din aşa-zisul Grup de la Cluj: Vasile Dâncu, Ioan Rus, Vasile Puşcaş. Băieţii Răi sunt Ion Iliescu şi Adrian Năstase şi, din când în când, Viorel Hrebenciuc. Traian Băsescu nu s-a limitat la această împărţire. Ori de câte ori i s-a ivit prilejul, a înălţat în slăvi Băieţii Buni, alintându-i drept tineri, reformişti, moderni şi a tăvălit în noroi Băieţii Răi. Ion Iliescu a fost sistematic atacat drept neocomunist, antidemocrat, expirat, protector al corupţiei, regizor al teroriştilor şi al mineriadei. Adrian Năstase a fost denunţat în schimb ca arogant, corupt, dictatorial, slugă a trusturilor străine.

E mai mult decât semnificativ că această împărţire în băieţi buni şi băieţi răi constituie şi esenţa poziţiei faţă de PSD a organizaţiilor aşa-zisei societăţi civile şi a presei aservite Cotrocenilor, în frunte cu tandemul Realitatea TV – Evenimentul zilei. De la cucerirea puterii de către Traian Băsescu, maşinăria de propagandă şi agitaţie a Cotroceniului n-a obosit să ridice în slăvi Grupul de la Cluj, prezentat ca un soi de Gardieni ai Revoluţiei Binelui, ca nişte repere morale şi intelectuale. Ion Iliescu, Adrian Năstase, mai puţin Viorel Hrebenciuc, au fost ţintele unor campanii sălbatice duse de organizaţiile aşa-zisei societăţi civile şi de presa Trusturilor Sorin Ovidiu Vântu şi Ringier. La adâncirea imaginii de Băieţi Răi au fost puse să lucreze şi alte instituţii. Pe Adrian Năstase l-a luat în primire DNA. Pe Ion Iliescu, grupusculele autointitulate ale Revoluţionar