Gianina Corondan: "Văd din ce în ce mai des mâini de conducători auto ivite prin crăpăturazgârcită a geamului din dreptul lor şi debarasându-se de chiştoace de ţigări".
Văd din ce în ce mai des mâini de conducă tori auto ivite prin crăpătura zgârcită a geamului din dreptul lor şi debarasându-se de chiştoace de ţigări. Unele negre de fum. Altele la fel, dar fardate cu grijă. Unele mai zbârcite, altele netede, proaspete abia intrate în afumarea generală.
La început am crezut că sunt mâini absente. Posesorii lor se iau cu vorba, au griji de marcă, poate sunt în toiul unor negocieri importante şi, la o exclamaţie a interlocutorului, le scapă chiş- tocul. Se întâmplă, nu? Îţi mai cade un pahar, un foehn, un televizor din mână dacă afli ceva surprinză tor. Pe urmă, m-am gândit, măi, ăştia îşi fac curăţenie înăuntru, e probabil plin de mucuri de ţigări şi deja înoată în ele. Sau poate vor să împărtăşească lumii bucuria de a fi fumat - mi-am zis - şi am dedus că ne aruncă şi nouă, în mărinimia lor, câte un capăt al bucuriei. Mai verosimil ar fi - tocmai s-au lăsat de fumat şi gata, dă-o încolo de dependenţă, să vadă toată lumea ce am reuşit, poftim, scap de demon prin aruncarea demonstrativă a acestei mici rămăşiţe pământeşti dintr-o ţigară. Şi m-am mai gândit în multe feluri. Prosteşti feluri, pentru că singura explicaţie e nesimţirea. Sau prostia. Sau inconştienţa. De a te debarasa de ceva murdar, rău mirositor şi nefolositor, asta admiţând că pâna atunci ar fi fost folositor. De a te descotorosi de acest lucru aruncându-l după linia de demarcaţie a domeniului tău. Gata, m-am plictisit/săturat de el, peste bord şi gata. Eu sunt curat şi nou. Nu e aşa, nene. De ce nu-ţi arunci mizeria în propria maşină? De ce nu-ţi păstrezi chiştoacele să ţi le duci acasă, să le împrăştii prin sufragerie? Să se joace şi copilaşii tăi cu ele. Oricum, stai liniştit, se joac
