Saptamana trecuta, Violeta m-a certat ca nu a primit destui Imre. De data asta e invers - nu e vorba de acea Violeta care a petrecut cativa ani alaturi de mine, pentru ca ea a primit destui Imre cat sa-i ajunga pentru doua vieti. Acum ma refer la Violeta patroana de bistro, care era foarte indignata ca nu i-am acordat o nota mai mare. Asa de tare m-am speriat de vehementa protestelor violete, incat m-am gandit serios sa nu mai tin rubrica asta, ca cine stie ce se poate intampla. Plus ca nici nu vreau sa supar pe nimeni.
Dar pana la urma, luni dupa-amiaza trebuia sa aleg intre a ramane la birou si a merge totusi la restaurant sa-mi scriu articolul. A doua varianta parea mai atractiva, mai ales ca asa scap si de telejurnal, ceea ce e un castig net. Dupa ce am vazut stirea cu romanul activ sexual care a iubit o vaca gestanta, nici nu mai indraznesc sa ma uit la stirile de seara. Intre stirile de la ora 5 si Paul Pacuraru, nici nu stiu care e mai dramatic de urmarit. Totusi, daca as fi condamnat sa aleg, as alege stirile de la ora 5. M-am gandit ca, asa cum s-a facut campanie publica sa scape poporul de taxa de prima inmatriculare, ca sa ne fie bine, am putea sa facem o campanie ca sa-l scape pe Paul Pacuraru de guvernare. I-ar fi mai bine, ca asa se chinuie, saracul. Se spune ca fiecare orator bun a fost, initial, un orator prost. Cu exceptia lui Paul Pacuraru, care niciodata nu a fost un orator bun, dar a ramas un orator prost. Dar, pe langa politicieni, nici cu presa nu mi-e rusine: exista si jurnalisti onesti, asa cum exista si politicieni cinstiti: daca i-ai cumparat o data, nu mai sunt de vanzare pentu altii. Pentru cine vrea mai multe amanunte despre probitatea, impartialitatea si coloana vertebrala a presei, va recomand sa cititi Le Moniteur, editiile din 9-22 martie 1815, de la Paris.
Revenind la chestiuni gastronomice, in final am mers la restau
