- Comentariu - nr. 42 / 29 Februarie, 2008 Motto: "Padurile sunt indispensabile pentru a asigura buna stare a tarii si indiferent de natura proprietatii, cand eu, omul de stat, vad ca acest bun … este necesar si ca distrugerea lui este un pericol social, atunci intervin cu puterea de stat pentru conservarea bunului".

(I.Bratianu, 1897) Daca ar fi sa facem un paralelism intre principalele etape legislative romanesti din ultimii 150 de ani, observam trei elemente care determina impactul asupra padurilor, si anume: legislatia, administratia si dreptul de proprietate. Aceste etape sunt delimitate prin acte normative reformatoare _ constitutii, coduri, legi si altele, aplicate intr-o perioada istorica data. In folosul delimitarii etapelor, nu vom socoti interferentele legilor ce au guvernat in mai multe etape istorice, fie datorita perenitatii, fie nefinalizarii aplicarii lor din varii motive (istorice sau politice). Inainte de a trece la enumerarea codicelor silvice de baza, aparute si aplicate in teritoriile romanesti incepand cu secolul al XIX-lea, merita sa mentionam aparitia in Transilvania, mai precis in orasul Targu-Mures, a unei norme locale _ "Instructiunile Primariei orasului Targu-Mures, catre paznicul ei de padure", din anul 1764, care in materie de prindere a delincventilor a fost apreciata la vremea respectiva ca o masura salutara si cea mai veche si eficace din intreaga Europa, constituind o evolutie originala a dreptului silvic. Cea de-a doua legiuire aparuta la sfarsitul secolului al XVII-lea este "Oranduiala de padure pentru Bucovina", data de imparatul Iosif al II-lea la 1786, considerata a fi cel mai vechi cod silvic din Transilvania, aparuta in anul 1781. "Oranduiala silvica pentru Bucovina" a reusit sa reglementeze in mod clar si eficient modul de gospodarire a padurilor, insistand in special asupra aplicarii taierilor si regenerarii padu