Pentru ca PSD să poată fi invitat la o coaliţie de guvernare cu PD-L fără prea mari probleme, Traian Băsescu are nevoie de un PSD fără Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc.

Disponibile pentru a fi strânse într-o concepţie, referirile publice la PSD ale lui Traian Băsescu nu sunt ale unui analist politic, ci ale unui politician. Din acest punct de vedere, votul din recentul Consiliu Naţional trebuie judecat şi prin raportare la ce vrea Traian Băsescu de la PSD. Prin împărţirea în Băieţi Buni şi Băieţi Răi, prin înfăţişarea reformei în PSD drept o înlăturare a lui Ion Iliescu, Adrian Năstase şi Viorel Hrebenciuc, dar mai ales prin condiţionarea aducerii la putere a PSD de victoria Băieţilor Buni, Traian Băsescu urmăreşte câteva scopuri bine determinate:

1) Micşorarea drastică a zestrei electorale a PSD.

PDSR mai întâi, şi PSD mai apoi s-au impus electoral prin imaginea de unitate fără fisură. Excepţie făcând momentul APR în 1997, când (culmea coincidenţei!) gruparea Meleşcanu s-a rupt din PDSR tot în numele reformei şi, mai ales, tot în numele desprinderii de trecutul iliescist, formaţiunea făurită de Ion Iliescu n-a lăsat o clipă impresia unui spaţiu de confruntări între diferitele grupări. Toate conflictele interne – şi au fost destul de multe – au fost rezolvate în chip discret, fără ca ele să ajungă în spaţiul public. Nici după alegerile din 2004 nu se poate spune că în PSD s-au conturat două grupări egale ca forţă: a reformiştilor şi a conservatorilor. Aşa-zişii reformişti se reduc la câteva persoane din mult trâmbiţatul Grup de la Cluj. Lipsit de eficienţă electorală, dar mai ales de un program politic clar, sloganele "Jos Iliescu!", "Să ne orientăm spre intelectuali!" sunt vorbe goale. Grupul de la Cluj s-a conturat ca o grupare proeminentă în partid printr-o campanie abilă a presei subordonate lui Trai