O buna bucata de vreme, contingentul literar al lui Mircea Horia Simionescu a tacut, adica nu a publicat, refugiindu-se astfel din calea comandamentelor literaturii militante. Pentru MHS, debutul literar a venit in 1969, cu publicarea la ESPLA a Dictionarului onomastic, urmat in 1970 de Bibliografia generala, aparuta la aceeasi editura. Drumul, odata deschis, a fost presarat cu nu mai putin de 21 de titluri. Astazi, la 80 de ani, scriitorul pare neschimbat de vreme si de vremuri. Continua sa creada ca viata e un joc, cu relele si bunele ei.(Marcela Gheorghiu)
Refugiul cvasicombatant
Odata cu intrarea noastra in cruda realitate sociala a anilor '50-'60, propria mea conceptie literara despre social a inceput sa capete contur. De fapt, in felul ei de a se manifesta, nu diferea prea mult de realitatea insasi in care ne miscam, dar vazuta ca joc fals. Atunci am invatat asa-zisa urmarire cu pusca. Una dintre prozele mele se intituleaza Ah, fericitele vremuri cand ma urmareau cu pusca! Am invatat repede dansul si, cred eu, desi nu ma pot fali cu asa ceva, am invatat jocul dublu. Nu am excelat in el, dar am invatat ca una sa vorbesc si alta sa gadesc. Acolo, la redactia Scanteii, am invatat sa fiu fata buna la toate - in afara de a ma opune. Mi-am vazut de treburile mele, evitand cu destula abilitate sa scriu. De-a lungul a 19 ani, cati am petrecut la ziar, nu am scris decat doua editoriale - unul despre deschiderea scolilor, altul despre cum sa ridicam cu o treapta mai sus instructia culturala la sate. In 1950, m-au debarcat insa, trimitandu-ma pe o linie moarta. Au vazut ca nu aveam stofa pe care o voiau ei si nici propagandistul model al ziarului nu eram. Am ajuns, astfel, la sectia Scrisori, "la galere", cum obisnuiam eu sa spun. Aceasta sectie era insa o fantastica mina de experienta umana. Veneau sute de scrisori, plangeri, dezvaluiri despre abuzu
