- Politic - nr. 43 / 1 Martie, 2008 In 1962 a fost abrogat Codul Silvic din 1910, fiind inlocuit cu un altul care a intarit autoritatea statului (comunist) asupra intregului fond forestier national, corpul silvic devenind un simplu executant al politicii partidului unic, contributia de valoarea specialistilor la strategia dezvoltarii si conservarii padurilor facandu-si loc cu greu in planurile generale pe termen lung. Ba din contra, in epoca aceasta s-a acutizat aversiunea contra padurilor si a silvicultorilor din partea populatiei si a agronomilor, pierzandu-se astfel bunul-simt al romanului de a fi frate cu codrul! Din punct de vedere educational, privind respectul fata de padure si ce inseamna ea pentru viata omului, demersurile facute prin "Luna padurii" in randul tineretului si nu numai, nu au dat roadele dorite, tocmai datorita existentei Statului-Patron si proprietar unic. Ultima etapa _ cea in care ne aflam si din care am dori cu totii sa iesim cat mai repede sanatosi, este cea de tranzitie de la statul totalitar la o structura diversificata a proprietatii. In domeniul de care ne ocupam, in februarie 1991 s-a adoptat, de catre un legiuitor neexperimentat in exercitiul democratiei, Legea Fondului Funciar nr.18, dupa un elaborat plan destinat terenurilor agricole, la care s-a grefat, in timpul dezbaterilor, chestiunea restituirii terenurilor cu vegetatie forestiera persoanelor fizice, pana la un hectar, cu conditia ca suprafata revendicata sa fie preluata de stat si sa se gaseasca, la 1 ianuarie 1990, in amenajamente silvice. Reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a impus a se face pe baza actelor specifice, ceea ce a condus la numeroase abuzuri, inca din faza de intocmire a cererilor (vezi "proba cu martori" pentru pamantul arabil din fostele CAP). Deci, apreciem ca jumatate din beneficiarii reconstituirii proprietatii asupra padurilor au putut dovedi