Miercuri, in Senatul Romaniei s-a mai facut un pas catre evacuarea sediului Grupului pentru Dialog Social din Calea Victoriei. Cererea de reexaminare prin care presedintele cerea scoaterea din lista imobilelor ce urmeaza sa intre in patrimoniul succesoarei UTC imobilul din Calea Victoriei 120 a fost respinsa. Aceasta decizie a fost posibila din cauza voturilor senatorilor PSD si PRM, dar si a celor de la PNL. Daca pozitia primelor doua partide era previzibila, votul senatorilor PNL este cel putin ciudat, atat timp cat cu un an in urma Guvernul emisese o ordonanta de urgenta prin care modifica legea in acelasi sens (scoaterea imobilului din lista), ordonanta care la randul sau fusese respinsa de catre Parlament.

Nu voi intra in detaliile juridice (pur si simplu, imobilul in cauza nu apartinuse niciodata UTC), ci voi incerca sa inteleg semnificatiile politice ale taraseniei. Pentru cititorii mai tineri, trebuie amintit ca GDS a fost prima organizatie a societatii civile, infiintata pe 22 decembrie 1989. S-a afirmat de la inceput ca o voce consistenta a celor care credeau ca pentru ca Romania sa devina un stat al democratiei (la vremea respectiva, acesta nu era un truism) este nevoie de un dialog real intre grupurile sociale. Prin atitudinile sale transante, Grupul si-a facut de la inceput multi prieteni, dar si dusmani. Din acest motiv, a devenit repede tinta atacurilor din partea presei feseniste si mai apoi a celei extremist-nationaliste. Atacurile nu au fost numai verbale, ci si fizice – punct de trecere obligatoriu al mineriadelor din ’90. De-a lungul anilor, la sediul GDS au avut loc dezbateri aprinse asupra tuturor problemelor importante, climatul fiind intotdeauna dominat de principiul ascultarii tuturor punctelor de vedere. Aici s-au infiintat primele sindicate libere, asociatii pentru apararea drepturilor omului si alte importante institutii democratice.