In lumea de astazi, turbulentele politice, instabilitatea economica sau crizele financiare au creat nemultumiri sociale care s-au transformat in migratii puternice catre locuri perecepute de oameni ca fiind mai predictibile si mai prietenoase. Acolo unde autoritatile comunica strans cu partenerii sociali si ofera solutii pentru dezvoltare, mediul social este, la randul sau, mai stabil.

Aderarea Romaniei la UE a fost un moment istoric, asteptat cu incredere de foarte multa lume. Dupa mai bine de un an de zile, aderarea a ramas prilej de sarbatoare pentru un numar restrans de romani. Exista un sentiment de dezamagire si de resemnare la nivelul majoritatii romanilor, pentru care integrarea europeana nu a reusit sa aduca un trai mai bun.

Lipsa unei viziuni pe termen lung, dar si lipsa de comunicare a obiectivelor de dezvoltare intre diferitele segmente ale societatii conduc la aparitia acestor sentimente de resemnare si de neincredere fata de tara in care muncesti si traiesti. Cati stiu astazi in Romania de existenta unui plan de convergenta sau a unui plan de dezvoltare durabila? Foarte putini sunt cei interesati de asa ceva.

Inceputul unei noi etape de dezvoltare creeaza, de obicei, stangacii si acestea conduc la neincredere. Dezvoltarea unei tari are la baza, in primul rand, acceptarea de catre societate a planului pe care vrei sa-l pui in practica si implementarea lui. Astazi, in Romania, nu exista asa ceva. Cele care ar trebui sa inceapa acest proces sunt institutiile statului. Acumularea, in timp, a unor paralelisme institutionale a facut sa ne confruntam, in prezent, cu o retea institutionala groaie si ineficienta. Reforma institutionala reprezinta astfel prima cerinta pentru a reface increderea societatii in stat si a rolului pe care acesta trebuie sa-l joace in coordonarea planurilor de dezvoltare.

In al doilea rand, viziunea unei natiuni