Stefan Zamfir: "Pentru un Jules Verne, trebuia sa luam si vreo carte de-a lui Ceausescu" Inglodati in noroiul cotidianului, ancorati intr-o goana narcisista, trecem prin viata infruptandu-ne din aspectele superficiale ale sale. Snobismul primeaza in toate domeniile, chiar si in lumea celor care se dau intelectuali si nu au curajul de a-si recunoaste falsitatea. Cartea refuza sa mai prinda viata atunci cand o mana murdara de hotiile zilnice o deschide, iar ochiul unui fals carturar incearca sa o parcurga. Se mai citeste in ziua de azi? O intrebare inutila, al carei raspuns il stim cu totii. O incursiune in lumea tainuita pentru multi dintre noi am incercat sa avem cu cine altcineva, decat cu o persoana care a ales sa traiasca de "n" ori mai intens decat un constantean de rand. Un om care iti vorbeste despre placerea imensa de a citi un text, despre inclinatia spre lectura care iti da imboldul de a imbratisa o carte banala pentru unii si material de foc pentru altii. In pestritimea Constantei il gasesti pe Stefan Zamfir, un pensionar in varsta de 66 de ani. Nu e student sau profesor care sa nu fi auzit de el. Se mandreste cu anticariatul improvizat in statia din piata Unirii si se gandeste cu nostalgie la "buchinistii" de pe malurile Senei. "Meseria de anticar este o dragoste mai veche de-a mea. In tinerete am lucrat la Centrul de librarii, unde se depozitau vagoane intregi de carti si mirosul lor ma innebunea. E mare lucru sa fac ceea ce-mi place si sa mai fac si-un ban din asta", incearca acesta sa-si justifice pasiunea pentru citit in fata unui popor prea ignorant pentru a intelege.

Praful de pe rafturi Se declara dezamagit de tinerimea Constantei, care, in cazul in care decide sa mai puna mana pe o carte, se sperie de volumele groase ale lui Hugo sau considera descrierile lui Balzac depasite. De la turistii care se aventureaza pe litoral, stie cam cat si