Nici un alt gest novator - neluindu-i in calcul pe exhibitionistii inceputului de secol - nu a avut atita intrinseca substanta cum a avut-o Noul Roman Francez. Acaparind, cu pregnanta lui expresiva, intreg spatiul european. Si nu numai. Cu disparitia lui Alain Robbe-Grillet se incheie experimentul romanesc major al secolului. De nu cumva, se incheiase cit specialul francez inca scria, inca era prezent public. Nici un alt gest novator - neluindu-i in calcul pe exhibitionistii inceputului de secol - nu a avut atita intrinseca substanta cum a avut-o Noul Roman Francez. Acaparind, cu pregnanta lui expresiva, intreg spatiul european. Si nu numai. Ce teribila receptivitate cunosteau Gumele, In labirint, Casa de intilnire, imediat traduse continental! Ce voga avea silueta inclasabilului francez, scenarist al peliculei Anul trecut la Marienbad, in regia lui Alain Resnais! Ce regie facuse el insusi in Trans-Europe- Expres! Proza antitraditionalista, cu accent pe lumea obiectelor, perceptiilor pe care acestea le declanseaza prin tehnica dedublarii. Asta era noul roman. Pe cit de snob acuta devenise lectura proaspat traduselor romane franceze - anii ‘50, ‘60 - pe atit de ingaduitor duioasa e acum relectura lor, provocata chiar de momentul disparitiei sarmantului Alain.
Nu se ivisera inca teribilii englezi, cei care - odata instalati continental - n-au mai cedat nimic din imperialul lor teritoriu. Mai ales acum. Cind locul Noului Roman Francez e ocupat definitiv de Lodge, Barnes, Coe, McEwan. Detinatorii absoluti ai unor strategii romanesti imbinind, cu inteligenta si cu farmec, harurile traditionalului realism insular cu solutiile momentului. Socante adesea, stind insa pe un suport extrem de convingator. Facind din lectura un act de totalitate. Francezii batuti? De nesuferitii englezi? Michel Houellbecq isi asuma revigorarea narativitatii galice, cu rezultate dintre cele m