Povestea pare desprinsă dintr-un film de aventuri: trei jurnalişti români hotărăsc (sau sunt hotărâţi) să meargă în Irak, de unde să trimită reportaje de culoare. Gustul aventurii şi unele garanţii de siguranţă s-au combinat într-o plecare discretă, fără martori, şi pe un traseu ocolit. La originea deplasării se află un om de afaceri străin, un familiar al fostei guvernări, care se vede încolţit de reprezentanţii noii guvernări şi care imaginează un plan de o naivitate incredibilă: punând la care o răpire „amiabilă”, vrea să se folosească de aceasta nu doar pentru scoaterea din ţară a unei importante sume de bani câştigată dubios, ci şi pentru a obţine recunoştinţa şi preţuirea noilor puternici ai zilei. Jurnaliştii, care nu cunosc planul ascuns, participă cu entuziasm şi se trezesc într-un mediu ostil şi fără cele mai elementare mijloace de protecţie. „Răpitorii” de ocazie pun planul în aplicare, numai că ceva neprevăzut se întâmplă atunci: lucrurile iau o turnură serioasă, amatorii fiind înlocuiţi de profesionişti. Evoluţiile îl iau prin surprindere pe chiar creierul planului, care începe să dea din colţ în colţ, înţelegând beleaua în care s-a băgat! Manipulatorul se oferă să regleze problema, se duce la Cotroceni, e aproape pe punctul să convingă la vârf de bunele sale intenţii, când ceva îl trădează. E arestat şi lucrurile încep să capete o înfăţişare dramatică. Se urmăresc mai multe filiere de negociere cu răpitorii, se reactivează foşti colaboratori ai serviciilor de spionaj intraţi în adormire după 1989, se face apel la bunăvoinţa unor guverne arabe cu care am avut relaţii cordiale pe vremuri. Criza trenează, până când se produce deznodămâtul fericit: ostaticii sunt eliberaţi, fără plata vreunei recompense, şi primiţi ca nişte veritabili eroi. Treptat, se vehiculează suspiciuni legate de buna lor credinţă. De la organizator, tot mai bolnav, anchetatorii nu reu