Cine sunt eu? Cel mai greu imi este sa vorbesc despre mine. In cateva cuvinte as putea spune ca sunt foarte curioasa si vorbareata si ca as putea pierde o noapte... citind o carte care ma fascineaza. Altfel, sunt pasionata de snowboard pe care il practic de ani buni si vara, de plimbarile cu atv-ul si de ski-ul nautic. Acum fac fitness insa am practicat si aerobicul in adolescenta cand mergeam la sala pe Arenele Progresul si cand, imi amintesc, petreceam ore intregi in tribune fascinata de jucatorii de tenis care se antrenau. In cateva luni, am injumatatit programul de aerobic doar ca sa fac loc si orelor de tenis. Nici fotbalul nu imi este strain si asta pentru ca tatal meu este microbist inrait si m-a purtat cu el pe stadioane inca
de pe vremea cand nu eram in stare sa pronunt corect numele celor de pe gazon.
Prieteni foarte buni? Am. Ii numar pe degetele unei singure maini, dar ma mandresc cu ei. E reconfortant sa stii ca exista cineva gata sa-ti sara in ajutor in ciuda faptului ca apelul tau vine la trei dimineata. Ce imi lipseste insa este timpul liber. Mi-as dori sa pot sa fac mai multe lucruri in acelasi timp, iar aici nu ma refer la fleacuri. Cand am totusi zile libere plec la munte sau la mare, citesc, nu ratez un film bun la cinema sau merg la cumparaturi. si, evident, ma intalnesc cu prietenii.
Simt ca in ultimul timp m-am maturizat, pentru ca viata m-a invatat cat adevar cuprinde o vorba a lui Octavian Paler: "Numai o mare nenorocire ne poate arata cat de marunte sunt nemultumirile insuportabile". Iar acum ma bucur in tot ceea ce fac. Chiar ma intreba un coleg, in redactie, zilele trecute, de ce "fac" intotdeauna asa de bine? I-am raspuns simplu: pentru ca muncesc, si trebuie sa recunosc ca a ridicat o spranceana. Am invatat sa ma bucur si cand trebuie sa fac piata sau cand vine ora sa il scot pe Norocel, catelul meu, af
