Săptămâna trecută am prezentat un referat de bază (background paper) la seminarul organizat de grupul ALDE, în Parlamentul European, privind criza financiară internaţională. Redau câteva din afirmaţiile pe care le-am făcut la acest seminar.
Săptămâna trecută am prezentat un referat de bază (background paper) la seminarul organizat de grupul ALDE, în Parlamentul European, privind criza financiară internaţională. Redau câteva din afirmaţiile pe care le-am făcut la acest seminar. Sau efectele indezirabile ale funcţionării “sectorului bancar secundar” în SUA şi în Europa (shadow banking sector), care scapă de sub reglementările băncilor centrale. Este nevoie de o colaborare bună între autorităţile naţionale de supraveghere bancară, de monitorizarea atentă a operaţiunilor grupurilor bancare mari, care au fost cele mai active în confecţionarea şi distribuirea de produse financiare noi (aşa-numitele CDOs – collateralized debt obligations – şi nu numai. Sugestiile făcute de ministrul italian al Economiei, Tomasso Schioppa, merită mai multă atenţie din partea ECOFIN-ului. Oricum, trebuie ca băncile să fie obligate să-şi consolideze bilanţurile, să nu mai recurgă la vehicule speciale (SPVs, sau diverse “conduits”), care ocultează expunerea proprie şi implicită faţă de diverse instrumente financiare.
Este nevoie de ameliorarea considerabilă a prudenţialităţii interne în bănci, de reexaminarea relaţiei între acţionariat şi management. Fiindcă este de neacceptat să se renunţe, aşa cum s-a observat la unii conducători de bănci, la percepte fundamentale ale activităţii bancare (care trebuie să se caracterizeze prin prudenţă, aş zice structurală) în favoarea operaţiunilor speculative (ce includ şi proprietary trading). Şi când te gândeşti că unii dintre aceştia, la demitere, pleacă cu pachete compensatorii de zeci de milioane de euro (
