- Diverse - nr. 45 / 5 Martie, 2008 Exista o zi in an, care ne este dedicata noua, femeilor. Poate ca asa a voit Dumnezeu sa ne-o daruiasca, datorita pozitiei si responsabilitatii majore pe care o are mama in societate. Din postura de dascal, care cu migala modeleaza cele mai tinere vlastare, prescolarii, an de an m-am straduit sa fiu mesagerul celor mai alese sentimente de pretuire fata de mama, sensibilizandu-i pe copii prin povesti, versuri si cantece si facandu-i partasi la activitatea de inaltare, adorare si preamarire a fiintei atat de draga noua, tuturor. Mama este primul capatai, prima jucarie a copilului, este alinare, mangaiere, lumina si caldura in jurul nostru, este gandul bun, este curaj si barbatie, este sacrificiu, isi da sufletul si inima pentru copilul ei, mama este visul frumos, este cea mai aleasa floare, este lacrima si rugaciune, este dor nestins, este icoana vietii noastre, este simbolul dreptatii si al iubirii pe pamant. Mainile si picioarele ei niciodata nu simt oboseala si astampar, fiind asemenea unei albine care zboara din floare in floare, mama niciodata nu-i flamanda si inse tata, este satisfacuta si multumita in suflet daca cei dragi ai ei sunt fericiti. Cuvintele frumoase care se pot rosti la adresa mamei sunt infinite, dar, cu toate acestea, le putem sintetiza intr-o fraza: "Mama este tot ce-i bun si sfant pe pamant!". Drept urmare, noi toti suntem datori sa avem ochi si urechi in fata mamei, s-o ajutam, s-o respectam, s-o pretuim, s-o iubim, sa-i pastram in suflet icoana vie, chipul ei dulce, sa ne inchinam pentru ea, ca sa poata duce cu usurinta in desaga vietii tot ce i-a fost sortit. Ma gandesc la mame cu un sentiment de profunda admiratie. Intr-o lume atat de complicata si contradictorie, intre atatea sensuri neintelese, sensul lor este limpede si esential, menirea lor este clara si definitiva. Intre a te naste si a muri nu exist