Emilian Marcu Mai zilele trecute, chiar cand DNA-ul isi facea bilantul anual, o veste alba si curata ca un porumbel al pacii a strabatut Romania de la un capat la altul mai ceva ca un cutremur de mare magnitudine. Dosarul Flota, dosar care a zacut, cu mucegaiul gros de un lat de palma, in beciurile tainice ale acestei vestite, dar si comice institutii. Aceasta veste nu se referea la un detergent sofisticat, detergent care pe loc inalbeste si curata orice pata. Nu, nici vorba. Este chiar excelentul detergent numit DNA, cel care curata, la comanda, prin operatiuni de mare prestidigitatie, orice dosar. De obicei, dupa cum as intelege eu, o institutie a statului ar trebui sa apere interesele statului, sigur ca nu impotriva evidentei, ci sa o reprezinte cu maximul de probitate profesionala.
Asta intr-o tara normala. Dar mai este ceva normal in Romania anului 2008? Ma indoiesc, dupa socantul verdict dat in Dosarul Flota. Sa dispara, ca prin farmec, aproape in intregime flota unei tari si sa dai verdict ca nu s-a produs nici un prejudiciu de macar 1-2 dolari, parca e prea de tot. Pare o camasa de doliu cusuta peste tot cu ata alba si aceea chiar grosolana. Ai sentimentul si chiar teama ca s-au zapacit si gainile prin curtile oamenilor dupa aflarea, prin toate canalele de informare in masa, a senzationalei vesti. Sa te crucesti si mai multe nu! Mai sa fie!?! Daca ar fi fost o negura groasa de toamna care se abate uneori peste noi de esti gata sa-ti introduci degetele in ochi de deasa ce e, am mai zice, dar, parca e vorba, totusi, de o intreaga flota a unei tari, de un numar impresionant de vase care au disparut ca prin farmec. Pare un joc de-a baba oarba sau de-a uite flota nu e flota, jocuri pe care, in naivitatea lor le joaca, la gradinita, cei mici.
Trei comisii de experti au reusit performanta de a da cele mai ciudate decizii. Primele doua
